„Fotografia este o imagine cu caracter magic de instantaneu.
Fotografia este scoaterea la iveală a ordinii din haos.”
Blogul il gasiti aici.A fost realizat acum cateva zile de mine si George, pentru –fotografie– in mare.Speram sa iasa ceva bun.Pentru link exchange lasati un comentariu la pagina „About”.
Cineva faimos a spus odată: „Drumul e mai plin de satisfacții decât destinația”, iar eu nu am ințeles ce vrea să spună.
Asta deoarece credeam că există un singur drum pe care poți descoperi ce vrei de la viață.
Însă, dacă alegi acel drum, nu înseamnă că trebuia să le ignori pe celelalte.
Acum îmi dau seama, că ceea ce se intamplă pe parcurs, conteaza.
Piedicile…
Căzăturile…
Și prieteniile.
E o călătorie, nu o destinație.
Cred că trebuie să ai încredere că „filmul” se va termina așa cum trebuie.
Daca Maria tot abordeaza subiecte de actualitate… am zis sa scriu si eu despre ceva, ceva ce vedem in fiecare zi peste tot.
PORNOGRAFIE.Suna bine pentru unii, s-o iau cu inceputul, am inteles dupa 00:00 pe unele programe sunt difuzate sub 18 ani anumite filme, bun nu ma deranjeaza, cine vrea sa sa uite sa se uite, e dupa 00:00.
Dar, deja nu se mai tine cont de ora si se promoveaza pornografia sub alte forme.
Noua ne place sa ne uitam la tot felul de reality-show’uri in care sa vedem cat mai multe batai, injuraturi, curve, violuri, droguri s.a.Cine cu cine s-a mai cuplat, unde au cheltuit banii fotbalistii nostri de mare valoare, cu ce Bombe Sexi se mai afiseaza, sa-i vedem si in dormitor daca se poate 24/24, nu ne suparam.(*Arădeni arestaţi pentru pornografie infantilă, VEZI AICI presupusul film erotic cu Mariana Moculescu, Iurie Darie, mandru ca lumea a vazut-o pe sotia sa goala, VIDEO: Un preot din Slatina apare pe internet in compania unor tineri dezbracati, Romania este promovata pe site-urile porno, Un deputat se uita la femei dezbracate in plenul Camerei, „Bomba” lui Tanase cu vibratorul in gura: Imi place sa sug acadele*)
Sa ajungi la Tv, mare vedeta, in Romania e foarte usor, bani sa ai, pile, gura mare, bust marit eventual, 90-60-90, dar nu conteaza asta neaparat poti sa ajungi si daca te dezbraci, vorba aia „romancele sunt cele mai frumoase”, da sunt frumoase si imbracate si cu ceva in cap.Pe toate posturile una-doua se dezbraca cate una, traiam si fara sa te vad goala.Cum am vazut ultima data la tv…era in jur de ora 23, un concurs la o emisiune destul de vizionata pe Antena1, striptease si castiga cine isi baga mai multi morcovi in gura.Poftim?=))
Unde naiba sunt valorile tarii, care sunt si cum sunt apreciate?De cine mai sunt apreciate?
Si cand zic valori nu ma refer la bani, case, masini, nu, ma refer la cultura, la tot ce tine de normalitate.Nu am zis ca nu apreciez emisiunile de divertisment, sunt foarte bune, dar putini oameni mai apreciaza o ironie special facuta pentru amuzament.
Daca gresesc cumva…e doar parerea mea.
Poate a trecut cam mult de cand n-am mai scris… am avut treaba, proiecte, scoala; in fine, azi sunt aici sa mai aberez putin, mai postez ceva si pe blogul meu, dupa care o s-o iau de la capat cu o noua saptamana, ca totii, de altfel…
Iarna asta nu se mai termina… Si aproape e 1 Martie, care vine insotit de martisoare, ghiocei si soare… teoretic.
Nu mi-am ales o tema anume de dezbatut, dar nu-i bai, pentru ca am timp pe parcursul articolului asta sa reusesc sa ating macar un subiect. Si cred ca o sa-mi vars (iar) naduful, legat de cersetorii din ratb…
Detest oamenii ratb-ului; sa nu fiu inteleasa gresit, doar pe unii… pe langa alte specimene care miros a crizantema, pe langa caini care de ceva timp se plimba dintr-un loc in altul cu autobuzu’, ca de, ii dor si pe ei picioarele si se mai si incalzesc, ultima fita in materie de specimene din clasa „o, Doamne” sunt vanzatorii ambulanti din autobuze; se pare ca 41 nu mai e la inaltime cu clientii si au hotarat sa „atace” noi frontiere, ca poate aia n-or merge cu 41 si trebuie sa stie si ei cum e cu vanzatorii ambulanti… poate au nevoie de „3 pachete de servetele la un leu”, „leucoplast cu rivanol, trei la zece mii”(aici tot timpul schima banii noi, cu cei vechi…) si „port-buletin”… deja le inveti poezia, dupa 2-3 intalniri neasteptate, cu ei.
Cel mai tare ma revolta oamenii imbecili care-si trimit copiii jumate dezbracati, in frig, prin autobuze, sa cerseasca… mi se face mila de ei, iar pe parinti i-as baga in puscarie… dar eu nu pot face nimic, decat sa asist revoltata… de fapt, nimeni nu face nimic… ce vina au copilasii aia ca au parinti inconstienti, care probabil ii si bat daca nu vor sa faca asta?!…
In fine, trecem peste… telefonul copilului exista degeaba…
Din intamplare am dat peste videol asta… as fi fost dezarmata, daca eram in respectivul metrou… Sa le mai dati bani cersetorilor de acum… puteti viziona videoul de aici.
ultimul filmulet Robotzi:d enjoi it pana gasesc un subiect destul de bun de postat
Azi a fost o zi oarecum frumoasa, dar inselatoare. O zi care stiu ca ma apropie tot mai mult de momentul „primavara”.
Pana atunci, vine sfantu’ lu’ Valentin, iar se dau bani de pomana pe nimicuri exagerate si chicioase si iar toate lucrurile alea sunt aruncate intr-un colt de dulap. N-am nimic cu 14 februarie, doar ca nu inteleg de ce ne „americanizam” si nu putem sa ne acceptam sarbatorile noastre.
Stau si ma gandesc, Anglia, Franta, pana si Olanda, iti impun sa le inveti limba daca vrei sa te intelegi cu ei; nu accepta decat limba lor ca cea oficiala, asa ca daca te duci la german si il intrebi : „Do you speak English?” se uita la tine lung, eventual primesti si o privire plina de dispret, pentru ca ai indraznit sa il intrebi asta. Cat despre sarbatori, sunt clare; ca se prostesc si fac inca o zi ca motiv de sarbatoare, e altceva, dar nu ajung sa creada in ea si sa cheltuie mai mult decat pentru o aniversare.
Noi, ca tara, nu avem pic de personalitate. Luam de la toti, de toate, aplicam legi, dupa cum aplica si altii, invatam alte limbi, ca sa fim acceptati in propria tara… Nu vi se pare absurd(?!) Si pentru ca tot scriu pe un blog care instiga la cultura, as vrea sa pot sa vad romanu’ ca e in stare sa-si invete macar propria limba cum trebuie si nu mai face dezacorduri si cacofonii de tot rasu’; sa nu-l mai vad dandu-se in spectacol injurand pe strada in engleza sau raspunzand la telefon cu „hello”.
Tare as vrea sa inteleg unde se va duce tara asta, ce se vrea, practic, sau unde vor sa ajunga astia de la putere… Nu stiu.
Intr-o lume a indolentei si indiferentei, nu poti decat sa speri ca incercand sa schimbi ceva, nu vei fi luat in deradere. Pentru ca asa suntem noi: ne batem cu pumnii-n piept ca facem una-alta sau ne plangem de mila ce greu ne e in „tara asta de ra*at „, dar cand vine vorba de fapte, ne dam la fund si mai mult, luam in deradere si vrem sa demoralizam pe oricine care incearca sa schimbe ceva. As vrea macar un exemplu care sa ma determine sa cred ca nu e asa si sunt eu aia nebuna sau care vede lucrurile gresit.
Nu inteleg oamenii in felul in care actioneaza, tocmai pentru ca ii analizez si incerc sa ii inteleg… Si nu condamn pe nimeni; constientizez ca suntem doar manipulati si exista aceasta dorinta arzatoare sa il faci pe cel din fata ta sa nu mai aiba incredere in propriile forte(tot asa, daca n-am dreptate, astept o reactie in contradictoriu).
As vrea sa vad ca macar noi, „astia tineri”, luam o oarecare atitudine si incercam sa schimbam ceva. Daca plecam din tara (asa cum ar trebui si merita), nu am da decat dovada de lasitate sau poate nu, aici parerile sunt impartite, dar eu imi sustin punctul de vedere. Cred ca din lasitate si dintr-o oarecare comoditate vrem sa plecam; sa ne izolam de probleme si sa traim bine. Dar pleci de nebun?? Chiar esti in stare sa renunti la familie, prieteni, locuri in care ai copilarit doare pentru lasitate? Cati reusesc sa se desparta de tara fara resentimente.
Nu sunt nationalista, dar de-al naibii as sta in tara sa ii dau jos de la putere pe inapti si sa o ducem undeva, pe un rang, unde chiar merita.
Da, e un vis frumos sa iti imaginezi ca vei trai intr-o tara cu totul noua pe un salariu mare, intr-o casa frumoasa, cu garaj si eventual cu o masina… si locul de munca la o internationala… sa fim realisti; cati chiar fac asa si cati doar viseaza si incearca sa se convinga ca daca au ajuns acolo, asa se va intampla. Dau exemple concrete: in Germania ti se da servici si ti se asigura un loc pe care sa il consideri „acasa”, insa nu tine figura: platesti chirie, n-ai nicio sansa sa iti permiti sa cumperi locul ala; poate la batranete, cand o viata intreaga ai muncit non-stop, n-ai mai avut viata personala, intima, copiii i-ai vazut doar cand au inceput sa mearga si a ajuns la facultate si cand sa te bucuri de tot, copiii sunt la casele lor, tu nu mai ai nicio satisfactie, te sperii cand ajungi sa te uiti in oglinda pentru ca nu mai recunosti acel chip tanar si ferm, de odinioara… Practic, acolo, e mai ceva ca epoca comunista de la noi, poate mai greu: pentru ca la noi, dupa ce ti se dadea apartamentul, dupa un timp(nu foarte mult), reuseai sa-l cumperi si sa fie al tau. Serviciul era stabil, aveai cat sa poti duce o viata decenta si erai fericit, iti cresteai copiii in voie si nu te speriai ca n-ai reusit sa ai vreo satisfactie pe alt plan decat profesional(daca, si ala!). Poate e prea mult pentru o banala discutie, dar sunt revoltata si ma simt atat de stramtorata in aparenta „tarii asteia libere”; ma simt ingradita si sub presiunea societatii, in care trebuie sa pastrezi o totala aparenta a lucrurilor bune; in care orice rabat de la reguli de incadreaza in categoria „nu e sanatoasa, saraca. Nu isi da seama ce efecte se vor rasfrange asupra ei in viitor.” Orice dorinta de afirmare e inabusita.
Dar deocamdata nu pot decat sa scriu, sa-mi sustin punctul de vedere si sa merg pe burta pana imi ating telul.
M-am ambalat cam mult, dar nu cred ca e nefondata „ambalarea” mea. E cam dura melodia, dar versurile merita.:D
Vad ca Maria si-a facut singura prezentarile si toate cele, s-a apucat si de scris, multumesc.
Dupa cum se vede blog-ul meu .. e cam parasit, nu prea am mai avut timp de el si nici nu mi-am facut, recunosc, asa ca… am hotarat sa-i mai dau si Mariei drepturi de autor.
Deci ii uram bun venit si bafta la scris.
Roberta 